istoria kimonoului

Cuvantul kimono inseamna in traducere libera "lucruri de purtat" si are o istorie foarte lunga in Japonia, kimono-ul traditional schimbandu-se de-a lungul timpului reflectand societatea si cultura unei anumite perioade. Astazi, o femeie japoneza detine un singur kimono care este purtat in timpul ceremoniei prilejuite de implinirea varstei de 19 ani. Cu ocazia casatoriei, tanara pereche poarta de asemenea un kimono traditional, dar care este de regula inchiriat. In viata de zi cu zi foarte rar putem vedea pe cineva in zilele noastre purtand kimono in fiecare zi. Uneori insa, persoane mai in varsta din satele mici japoneze sau care traiesc pe insule ca Okinawa mai poarta si astazi kimono-ul zilnic.

In timpul perioadei Heian (794 - 1185), obiceiul purtarii imbracamintei alcatuite din mai multe straturi colorate a devenit popular in randurile femeilor din Japonia. Jun-hitoe, un tip de imbracaminte alcatuit din 12 straturi de material era foarte frecvent folosit (persoane de la curtea regala foloseau chiar pana la 16 straturi diferite). In perioada Kamakura (1185 - 1133), odata cu cresterea influentei clasei militare si a luptatorilor, nimeni n-a mai avut timp si rabdare in confectionarea kimono-urilor. In aceasta perioada a aparut maneca scurta (kosode) la kimono-uri. In 1615, liderul militar al acelor vremuri, Tokugawa, a mutat capitala Japoniei de la Kyoto la Tokyo. Confucianismul a inceput sa fie adoptat pe scara larga si o ierarhizare a populatiei a inceput sa fie facuta dupa modul in care aceasta era imbracata, respectiv dupa modul cum aratau si erau purtate kimono-urile, ceea ce a dus la o dezvoltare foarte intensa a acestora. Dupa 1853, industria comerciala a Japoniei a fost deschisa catre lumea occidentala si, desi populatia japoneza a continuat sa poarte kimono pentru inca o suta de ani, acesta a fost momentul de inceput al declinului purtarii acestuia.

In timpul perioadei Meiji (1868 - 1912), femeile au inceput sa lucreze si in afara gospodariilor proprii si a aparut necesitatea purtarii unui alt tip de imbracaminte. Materialele necesare au inceput sa fie fabricate cu ajutorul masinilor si de asemenea sa fie aduse din alte parti ale lumii. In perioada Taisho (1912 - 1926), in Tokyo au avut loc cateva cutremure devastatoare care au distrus aproape toate cladirile si foarte multe din vechile kimono-uri au fost astfel pierdute.

In perioada Showa (1926 - 1989), guvernul japonez a redus productia de matase prin impozitarea ei, in vederea dezvoltarii cu precadere a fortei militare (designul kimono-urilor devenind si el mai putin sofisticat). Dupa cel de-al doilea razboi mondial insa, odata cu refacerea gradata a economiei japoneze, industria confectionarii kimono-urilor a cunoscut o revogorare crescanda, acestea redevenind mai accesibile si fiind produse in cantitati mai mari. Moda din Europa si America a afetat designul si motivele traditionale ale kimono-ului, insa forma acestuia a ramas la fel pana in zilele noastre. Culorile sunt in mod continuu schimbate in functie de sezon, varsta si statutul celui care il poarta.