Japanese Games&Toys

Regulile jocului
Shogi, ca şi şahul, se joacă între doi jucători.

Scop
Scopul jocului este obţinerea matului regelui advers. Matul survine atunci când regele este atacat şi nu poate fi mutat nicăieri spre a evita capturarea.

Tabla şi piesele de joc
Jocul se desfăşoară pe o tablă împărţită în 81 (9x9) de pătrate, nediferenţiate prin culoare.

Fiecare jucător are la începutul jocului 20 de piese, de aceeaşi formă dar de mărimi uşor diferite. De la cea mai puternică la cea mai slabă, piesele sunt:

1 rege
1 turn
1 nebun
2 generali de aur
2 generali de argint
2 cai
2 lănci
9 pioni
Aceste nume nu sunt traduceri literale ale numelor lor japoneze, ci au fost alese ca să corespundă pieselor (cât de cât) echivalente din şahul european.

Aranjarea la începutul jocului
La începutul jocului, cele 20 de piese sunt aranjate pe primele trei rânduri din faţa fiecărui jucător, după cum urmează:

Pe primul rând:
Regele stă pe coloana din mijloc (coloana a cincea).
Generalii de aur stau de o parte şi de alta a regelui (coloanele a patra şi a şasea).
Generalii de aur stau lângă generalii de argint (coloanele a treia şi a şaptea).
Caii stau lângă generalii de argint (coloanele a doua şi a opta).
Lăncile stau lângă cai, în colţurile tablei (prima şi a noua coloană).
Pe al doilea rând:
Nebunul stă pe coloana calului din stânga.
Turnul stă pe coloana calului din dreapta.
Pe al treilea rând stau cei nouă pioni, fiecare pe o coloană.

GO
Din China, jocul de go a ajuns şi în Japonia în secolul VII, unde a devenit un joc popular şi important începând cu secolul XIII.
Regulile jocului sunt extrem de simple şi se pot învăţa în câteva minute. Piesele sunt de două feluri, albe şi negre.

Piesele sunt aşezate pe tablă pe rând de către jucători; spre deosebire de şah, aici negrul începe. Dacă există o diferenţă tehnică mare între jucători atunci, jucătorul cu mai puţină experienţă, primeşte un număr de piese în avans (handicap).

Tablă standard de goOrice piesă se aşează la intersecţia linilor. Astfel o piesă dispusă undeva dincolo de prima linie şi coloană, va avea patru interesecţii înconjurătoare (numite libertăţi, de fapt cele patru linii, din N, S, E şi V) libere. O piesă aflată pe prima linie va avea doar trei interesecţii (libertăţi, linii) libere, iar una la colţ va avea două intersecţii(libertăţi, linii)libere.
Nu se aşează două piese una peste alta.
Piesele care au o legătură liniară cu altele se numesc grupuri.
Orice piesă sau grup de piese se poate captura cu extragerea pieselor de pe tablă, dacă nu au nici o libertate (intersecţii libere înconjurătoare), adică sunt înconjurate de piesele oponente. Pentru supravieţuire grupul trebuie să aibă minim două libertăţi (intersecţii) interne grupului şi neconectate.
Sinuciderea este interzisă (plasarea unei pietre intr-una din intersecţiile înconjurate de către piesele adverse). Este admisă o astfel de mutare doar în cazul în care oponentul pierde prin această mutare ultima lui libertate ceea ce duce la capturarea pieselor lui.
O piesă nu poate fi aşezată într-un punct (intersecţie) specific, dacă reface un ciclu de joc anterior parcurs.
Un jucător poate să joace pass, caz în care oponentul poate să pună o nouă piatră. În cazul în care amândoi jucătorii joacă pass jocul se consideră încheiat.
Punctajul se face prin diferenţa de puncte aflate în propriul teritoriu cu piesele capturate de către adversar, comparativ, cu aceeaşi deiferenţă a oponentului.